Frica. Gestionarea emoțiilor prin cățărare

”Frica are ochi mari” (proverb rusesc)

Frica este o reacție firească atunci când ne cățărăm pe stâncă și în general, atunci când ne aflăm în locuri expuse și aeriene, pe munte și oriunde la înălțime.

Nu este un defect și nu dispare prin ignorare sau forțare.

Frica funcționează ca un sistem de alarmă a cărui funcție, ca toate semnalele de alarmă, este de a ne atrage atenția asupra unui pericol, pentru a ne permite să-i facem față mai bine.

O frică normală este o alarmă eficient echilibrată în activarea și reglarea ei, în fața unui pericol real și nu la posibilitatea sau amintirea unui pericol. Evident, pot exista și alarme false, atunci când ne este frică ”degeaba”, însă acestea sunt ocazionale și controlabile.

Dacă este vorba de acest tip de frică, în cadrul sesiunilor de lucru sub îndrumare o să învățați destul de rapid cum să o gestionați mai bine, pentru a nu vă perturba prea mult activitatea, în viitor.

O frică excesivă, ”patologică”, este precum o alarmă prost reglată, atât în activarea cât și în reglarea ei. Frica se declanșează prea des și pentru praguri de periculozitate prea joase.

Frica excesivă – numită ”acrofobie”, poate fi încadrată în categoria ”fobiilor” atunci când:

• este o teamă foarte intensă, care poate degenera în atac de panică,
• această teamă este adesea incontrolabilă,
• duce la evitarea totală a zonelor expuse și aeriene, când mergem pe munte, atunci când este posibil acest lucru,
• suferința este intensă, atunci când nu avem ce face și trebuie să confruntăm obiectul fricii, să ne cățărăm sau să mergem pe o potecă expusă căderii în gol.

Fobiile nu pun viața în pericol, dar pot distruge calitatea vieții și a experienței trăite pe munte sau la cățărare.

Există mai multe categorii de frici excesive.

Frica de înălțime face parte din ceea ce se numește ”frici specifice” sau ”situaționale”. Ea apare doar în anumite contexte fobice, adică doar atunci când ne cățărăm sau suntem undeva pe munte, pe o creastă expusă și aeriană.

Conform statisticilor, aproximativ 5% din populație suferă de acest tip de anxietate.

Sesiunile noastre de gestionare a fricii nu înlocuiesc terapia de specialitate la un psiholog sau psihiatru, eventual vin în completarea ei.

Sesiunile sunt dedicate celor care vor să înțeleagă cum funcționează frica în cățărare, cum influențează mișcarea, decizia și siguranța. De asemenea, să învețe cum poate fi gestionată conștient frica, fără a fi negată sau reprimată.

În cadrul sesiunilor noastre de pregătire, se pune accent pe proces, nu pe performanță și oferă participanților instrumente practice, aplicabile imediat în cățărare și în viața de zi cu zi.

DESPRE CĂȚĂRAREA TERAPEUTICĂ

Cățărarea terapeutică își are originile în Europa Centrală, în programele de recuperare fizică și terapie prin mișcare.

În spațiul germanic se dezvoltă în perioada 1950 – 1970 conceptul de „Klettertherapie”, inițial strict medical, desfășurat în clinici de recuperare. Accentul era pus pe corp, nu pe psihic, dar se observă rapid efecte psihologice secundare: creșterea încrederii, motivației, autonomiei.

Începând cu anii ’90, în special în țările de limbă germană (Germania, Austria, Elveția), cățărarea este integrată explicit în psihoterapie, psihiatrie, lucrul cu anxietatea, depresia, ADHD și traume.

Apare termenii germani „Therapeutisches Klettern” și „Klettertherapie mit psychischem Fokus”, care sunt apoi preluați și în alte limbi.

Tot acum sunt publicate primele studii care arată beneficii ale cățărării în reglarea anxietății, auto-eficacitate, concentrare și control emoțional. O dată cu acestea, cățărarea devine un instrument terapeutic conștient, nu doar o activitate fizică cu efecte secundare.

Astăzi, terapia prin cățărare este o metodă modernă bazată pe dovezi științifice, care folosește cățărarea ca instrument pentru dezvoltare emoțională și reglare psihologică.

Cursul este potrivit:

• adulților și adolescenților care se confruntă cu anxietate, frică, stres sau blocaje emoționale,
• persoanelor cu stimă de sine scăzută sau dificultăți de încredere,
• cățărătorilor începători sau intermediari care se blochează din cauza fricii,
• celor care vor să-și îmbunătățească relația cu propriul corp,
• persoanelor care evită căderile, expunerea sau mișcările percepute ca „riscante”,
• cățărătorilor care simt o diferență mare între capacitatea fizică și cea mentală,

În cazul cățărării terapeutice nu este despre performanță sportivă, ci despre proces:

• ce simți când te cațări,
• cum reacționezi pe verticală,
• ce gândești în timpul cățărării
• ce alegeri faci atunci când te confrunți cu o provocare.

Metoda îmbină elemente din psihologie, educație experiențială și mișcare conștientă, într-un cadru sigur, ghidat de profesioniști în cățărare și terapie prin cățărare, la recomandarea psihologilor parteneri.

Pentru participarea la aceste sesiuni de lucru, nu este necesară experiență anterioară în cățărare.

Ce NU PROMITE acest curs:

• nu promite eliminarea completă a fricii (nu este cazul)
• nu promite performanță sportivă (nu este scopul)
• nu înlocuiește psihoterapia

În schimb, oferă instrumente reale pentru a rămâne funcțional și prezent chiar și atunci când frica apare, pe munte, la cățărare sau în oricare alt context.

CINE ESTE INSTRUCTORUL

Aceste sesiuni de cățărare terapeutică sunt organizate și coordonate de către Marian Anghel.

Marian are peste un sfert de secol de experiență în instruire a începătorilor pe munte (din 1998) și în conducerea expedițiilor montane în România și în exteriorul țării, de la Cercul Polar la +7.000m altitudine.

Suplimentar experienței vaste în lucrul cu oamenii în situații expuse, este sociolog ca formare și atestat în cățărare terapeutică – ”Therapeutisches Klettern” în cadrul ”Institut für Therapeutisches Klettern” (ITK) din Austria.

Formarea în acest domeniu terapeutic s-a făcut sub directa coordonare a lui Alexis Zajetz, unul din pionierii la nivel mondial, al utilizării cățărării în scopuri terapeutice.

UNDE ȘI CUM SE DESFĂȘOARĂ

Sesiunile de cățărare terapeutică au loc în Brașov, în cadrul celor două săli de cățărare existente în localitate, la ore în care sălile sunt liniștite și mai puțin aglomerate.

Sesiunile au loc săptămânal, mai des sau mai rar, în urma unui program stabilit de comun acord cu instructorul.

Prima sesiune este întotdeauna individuală 1:1, ulterior putând avea loc și sesiuni în grup.

Cursul are un caracter experiențial, se desfășoară într-un cadru sigur, în săli de sport și cuprinde:

• introducere teoretică scurtă și clară
• exerciții de conștientizare corporală
• exerciții de cățărare specifice lucrului cu frica
• pauze de reflecție și integrare

Accentul este pus pe siguranță, ritm personal și feedback conștient, nu pe depășirea limitelor prin forță.